“Cred intru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul, Facatorul cerului si al pamantului, al tuturor celor vazute si nevazute...”
“Al Domnului este pământul şi plinirea lui, lumea şi toţi cei ce locuiesc în ea” (Ps. 23, 1)
“Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai Lui Hristos şi ca iconomi ai Tainelor lui Dumnezeu”. (I Corinteni 4, 1)
Marturisirea credintei noastre ortodoxe trebuie neaparat sa se reflecteze in felul in care vietuim.
In rugaciunile noastre spunem ca Dumnezeu este “Facatorul cerului si al pamantului”, deci ca tot ce exista, noi insine inclusiv, suntem ai Lui “al Domnului este pamantul si plinirea lui; lumea si toti cei ce locuiesc in ea” Ps. 23, 1.
Dupa ce a creat pe oameni si le-a dat stapanire asupra intregii creatii, dupa ce a trimis pe Fiul Sau ca sa mantuiasca pe oamenii inselati de ingerul rautatii si cazuti din rai, a trimis pe Sfantul Duh, Sfintitorul, pentru ca sa ne calauzeasca din nou catre Imparatia Sa.
Toate cele create ni le-a incredintat spre folosinta, ne-a facut managerii creatiei pentru ca folosind bine cele ce Ii apartin sa putem primi binecuvantarea slugilor celor vrednice (“Bine, slugă bună şi credincioasă, peste puţine ai fost credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău” Matei 25, 21).
In Vechiul Testament ni se spune ca placutii lui Dumnezeu Ii aduceau ca jertfa prima parga a roadelor lor. Ulterior evreii au primit, prin Legea mozaica, porunca zeciuielii, adica aceea de-a dona la templu a zecea parte din tot castigul lor. In Noul Testament, desi aceasta porunca nu a fost abolita, asteptarile de la crestini sunt mai mari decat de la implinitorii legii Vechiului Testament. Mantuitorul le spune ucenicilor Sai ca "de nu va prisosi dreptatea voastra mai mult decat a fariseilor si a carturarilor, nu veti intra in Imparatia Cerurilor" (Matei 5, 20). Se cuvine asadar sa cunoastem si sa prisosim (sa depasim) slujirea jertfelnica a lui Dumnezeu si a aproapelui fata de cea practicata de cei din Vechiul Testament.